sâmbătă, octombrie 17, 2009

00

Opt minute. Astept la distanta egala de telefon, modem si geam. Pe oricare poate intra in forma vocala, digitala sau nocturna. Banuiesc ca se afunda tot mai adanc in sticle si corpuri, nopti in care nu m-am inchipui niciodata. Sa ma tina ametit de mana si sa cante, nu ca in povestile siropoase in urechea stanga, ci sa urle din toate puterile. Urletul si cu mine, anexele fericirii lui intre patru pereti si acoperisul mansardei.

Cinci minute. Se declanseaza alarma de la telefon pentru mai multe zile de nastere. Una dupa alta le anulez cu aratatorul drept. Cat praf mi s-a adunat pe ecran, curand nici nu o sa mai aud alarma. Voi vedea doar firele cum se ridica din cauza vibratie si cad la loc in exact acelasi punct. De unde sar, acolo cad. Asa sunt si eu: am sarit dintr-o fantezie de iarna in care statea in randul din spatele meu la piesa, voi cadea probabil in aceeasi mansarda a Aliantei Franceze. Fara cortina sau scaune, doar cu niste cuvinte intr-o limba straina, cel mai probabil germana. Exact ca atunci, fara a ne apropia unul de altul si gandindu-ma ce ochi albastri are. Da, ce ochi, chiar si iarna in semiintuneric m-am putut indragosti de ei.

Trei minute. Imi intind degetele pe taste si incui usa. De atatea zile am si uitat cum se simt literele. Zambesc monitorului si mi se sterg toate ideile din minte, ca si cum mi s-ar da restart de fiecare data cand ma apropii de un loc prin care a trecut. Se incalzesc tastele si cele din numele lui incep sa fiarba. Toate substantele au un punct de fierbere, si tastele, si cartile, si trandafirul care sta de trei saptamani pe biroul meu. Si punctul lui de fierbere? Un trotuar inca nedeschis publicului unde zambeste in urma cuiva si fierbe.

Un minut. Ma doare gatul numarand invers prin inghitituri. Iau o lingura de miere si simt gustul unui sarut. In loc sa imi linisteasca gatul, imi amesteca ultimele ore ca o supa alfabet in care rasar aleator cuvinte. Arunc lingura in chiuveta si imi dau seama ca nu are nici numarul meu, nici adresa, nici habar de unde stau. Doar un nume si speranta mea ca ma va cauta intr-o x seara la o ora fixa.

Sticle si corpuri, intre ele se va trezi maine.

1 comentarii:

Anonim spunea...

trupurile sticlelor goale
Anonim

Trimiteți un comentariu