marți, aprilie 28, 2009

Epilog

Mademoiselle Colette s-a asezat intr-un fotoliu sufocat de perne si a asteptat sa moara. Momentul era perfect: in fundal se auzeau romantele frantuze si tangourile unui patefonul mostenit cu cativa ani in urma; podeaua era desenata in cercuri de crini albi- pe cand era de 1.30 in inaltine si 8 la varsta, visa la asfixiere cu parfum, inaintea zilelor cu matematica isi dorea sa adoarma intr-un bol cu flori si dimineata sa nu se mai trezeasca; in picioare, pantofi negri lacuiti, toc inalt de 9 cm si bareta in T, inchisa stramt in jurul gleznei.
Trecusera deja cinci minute de cand astepta,iar in camera se asternuse o liniste ce se cerea inecata. S-a intins dupa cutia de lemn in care isi pastra Sobranieurile si a adulmecat aroma de menta. Madama nu se prezenta niciodata drept fumatoare, ocazional isi lepada manusa de saten pentru sarutul de tutun, mai totdeauna in public si mult prea rar dupa tande- cortina o gasea cuminte pe un scaun, pierzandu-sa cateva minute in amintirea imbratisarii din care mai ramasese doar parfumul.

Si totusi moartea intarzia. Mirosul de lavanda se strecura pe geam si ii altera cadrul mortuar. Ceva nu era in ordine, lipsa unui quelque chose o nelinsitea. A simtit nervozitatea urcandu-i in piept, asa ca s-a ridicat din puf si a inaintat spre perdelele rose.

Sunetul de pasi i-au anuntat totusi venirea; madame Colette a inceput sa numere cu ochii inchisi: un, deux, trois, exact zece trepte si patru pasi au deschis cu un scartait lugubru usa de lemn a camerei. A simtit o imbratisare ferma, cateva momente de liniste in loc de prezentare si pe un ritm proaspat de tango a inceput sa curga noaptea. O mana ii aluneca lent de-a lungul sirei si un parfum picant ii incita narile. A incercat sa si-l apropie, dar orice incalcare a distantei o conducea intr-o mulineta. La al treilea cantec a sarit acul patefonului, iar mademoiselle Colette si-a cerut dreptul de a-si saruta sfarsitul. In loc de liniste a simtit aroma de capsuni amestecata cu tutun puternic. Crini albi presati de pasii orbi, intuneric de lavanda si un tango. Sa fie moartea o umbra de parfum si dans? In ultimul sarut abia i-a deslusit ochii albastri.

Pentru Pepu, primul si ultimul Sobranie

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu