Cliseu romantic

Mi-a spus candva senin: prima oara cand te indragostesti imprimi un model tuturor celorlalte romante. M-am intristat brusc si m-am gandit cu groaza ca el, cel care imi va cuprinde talia maine sau cel care ma va saruta peste multi ani, va fi exact ca cel care al carui parfum imi impregneaza amintirile liceului. Nu eram nici tineri, nici naivi. Nici macar nu stiu daca era iubire, cuvant pe care inca sunt incapabila sa il rostesc. Ma cuprinde o groaza inexplicabila si ma opresc dupa prima litera.

Fac referire la prezent printr-un X nesugestiv si sunt intrebata de oameni, daca nu are si un nume. Ba da, dar ce rost? Il voi rosti candva, dar nu azi. Prima oara cand te indragostesti iti condamni intreaga viata la aceeasi greaseala, sustin ei. Vorbesc de tipare din nou si din nou. Vor sa ma incadreze intr-o rama si sa ma denumeasca tablou anonim, mediocru, pictat de o singura persoana in mai multe straturi. Eu ma revolt si zic: fiecare perechi de buze pe care le-am atins au avut un alt gust, si fiecare corp alta textura. Au fost fundaluri de iarna, de depresie si de inconstienta pura. Alternau scene cu mine zambind sau bufnind in plans in masina. Nu a fost un tipar, ci munca celor de sex masculin de a ma face umana. Eu sunt o perfectionista. Ei au inteles si mi-au zambit subtil. Apoi s-au apropiat tot mai mult, dar am incercat sa neg distanta scazanda si am continuat sa vorbesc despre arta si perfectiune. Au apelat la sarut ca la o metoda de resuscitare, sa imi faca inima sa pompeze din nou acea idee numita sentiment (prost amplasata din punct e vedere fiziologic de altfel). Eu le-am spus: totul trece prin creier, iar ceea ce mangai tu acum nu este pielea mea fina. Ar fi un mod superficial de a-mi descrie corpul. Ceea ce simti sub degete sunt senzorii mei tactili coplesitit de frica de a ma sprijini de pieptul tau cand dansam. Nu vreau sa iti dai seama cat de mult imi accelerezi bataile. In timpul tangoului suntem doua electrocardiograme care se suprapun perfect cateva cantece.