Adieu

Nu avem timp de vorbit. Buzele le folosim doar la sarut, desi ne iubim dupa un calendar, la ore fixe sau in perioade scurte, tot mai rapide si previzibile. Cand ma saruti o faci cu egoism; nu pentru ca vrei, ci ca sa nu iti fie dor mai tarziu, sa nu te uiti pe geam nestiind cum ar fi fost sa ma saruti in ploaie, sub acoperisuri inguste sau in intarziere. Sunt o parte din calendarul tau digital, am alarma proprie si reminder pentru joi la ora doua . Impart data cu inca o zi de nastere si o simulare, te impart pe tine intre cat mai multe mesaje si dedicatii diluate. De fapt ne diluam amandoi pana cand aleile pastreaza doar urme vagi ca am pasit sincron vreodata.
Sunt fragmentata in etichete de carti si dedicatii pe prima pagina, antetul lucrarilor, acte de identitate si mesaje. Trebuie sa ma adun seara din toate colturile camerei si sa ma reasamblez pe perna inainte sa adorm . Nu mai am timp sa fiu un singur om, nu mai am nici macar timp sa fiu in toate zilele de joi din calendarul tau. Poate ca a venit momentul sa imi mai amputez o identitate. Adieu.

BAC- balul atotcomentatorului Calinescu. George Calinescu, desigur.

Langa birou se aduna sticlele: sprite, apa plata,
o cana de cafea. In dreapta am un teanc de penare, strugurele si comentarii, in stanga un colt intreg format din coloane de carti. "Experienta razboiului este una necesara arhitecturii sale sufletesti", zice critica despre Gheorghidiu. Si eu ma aflu in plin razboi, in confruntare directa cu moartea pe mai multe fronturi: constient, pentru ca va pieri in curand efectul cafelei si voi reveni de unde am pornit, adica intr-un pat; fizic, pentru ca sunt la al treilea eseu scris (3 x 6 = 18 pagini, plus/minus 2 pagini); cerebral, pentru ca, ca orice "expozant al speciei" denumita elev, imi place sa cred ca examenele sunt un genocid impotriva ariei de memorie a creierului. Barbatul de pe coperta cartii "Das Leben der anderen" are fruntea incruntata si privirea nelamurita in directia mea. Ca si Ion, eu ma zbat intre Florica aka pasiunea sfasietoare pentru a sta in fatza unui suc si a privi Republicii, si Ana aka locul la facultate, pentru ca sase ani de facultate inseamna apoi "locuri si case si vite multe".
Foile dupa care imi mulez retelele neuronala au incetat de mult sa fie operele unor critici sau profesori. Ele sunt memorate, scrise si rostite de atatia elevi, incat si-au pierdut originile si au devenit o parte a literaturii populare.
"Opera eminesciana subliniaza imposibilitatea implinirii erotice a geniului". Va rog frumos, pe toti cei cu "masculin" scris in pasaport in dreptul sexului, sa imi evitati aria vizuala pana la sfarsitul lui iulie. Daca nu au unde sa imi fuga ochii in afara de "Plumb" si pixul nu are de ce sa-mi tremure in mana, poate am o sansa sa trec cu bine bacul.

Cu stima,
domnita Ruxand(r)a