vineri, mai 08, 2009

Nud

De ceva timp ma trezesc cu un scaun gol in fata. Intre noi sta o masa si discutie nu avem. Poate ca am innebunit si nu mai vad oamenii, treptat nici nu o sa mai vorbesc- scaunele, ce stiu ele despre cafea, amour si tango? O sa umblu singura, oarba prin universul meu construit pe scaune goale. In haosul dezaxarii, cate unul sta ca piatra de mormant pentru fiecare cuvant pe care nu mi l-ai mai spus.
De vei vrea vreodata sa-ti recapeti libertatea, iti recomand sa ma sufoci in nuditatea mobilei. Taci si, candva, voi tacea si eu.

3 comentarii:

Amelie spunea...

scaunele cunosc mirosul cafelei si placerea oamenilor ce au gustat-o , li s-a inrosit spatarul de fiecare data cand doi indivizi de oricare sex cu oricare nume s-au sarutat deasupra lor si au simtit oboseala celui ce se aseza picior peste picior cu o tigara in mana dupa un tango ...mobila e nuda,dar ascunde un jurnal :)

andreidosa spunea...

Imi place cum sunt intrebuintate obiectele in poezia asta. Ai un blog fain. I like the music too.

Shalimar spunea...

pt Amelie: mobila a fost facuta nuda ca sa sustina povestile: cuierele de care atarna amoruri invechite, sertare in care doarme un pas de tango, paturile ce suspina aproape imperceptibil in noptile cu luna plina... toate tac si asteapta ca un être sa le imbrace.

pt Andrei :mersi mult, ma bucur ca are succes si micul meu tango undeva printre scaune si cuvinte.

Trimiteți un comentariu