Imunizare lenta

Imunitatea innascuta e mentalitatea celor care ne dirijeaza viata. Cand gandim, suntem rebeli, cand urmam destinul celorlalti suntem doar vulnerabili.

Femeile sunt acoperite cu văluri si haine lungi, de parca materialul ar fi putut tine vreodata sexele la distanta. Se spune: nu te apropia prea mult de el, poate are vreun microb. Nimeni nu zice: nu te apropia prea mult de el ca are ochii verzi si o pasiune pentru jazz. Avem nevoie de timp ca sa ne imunizam, pentru ca ne dezbracam treptat de toate straturile de haine, educatie sau pudism in care suntem infasurati la nastere. Si cand in sfarsit suntem complet expusi, ne indragostim. Terminam cu bolile copilariei si descoperim boala sarutului; in final, devenim noi insine focare de infectie. De ce ne imbolnavim? Defect de fabricatie, cel mai probabil.

La inceput au fost Adam si Eva, doi copii care purtau haine unisex si erau dezinteresati de diferentele dintre corpuri. Ei au crescut cu acel defect de fabricatie si au devenit Romeo si Julieta. Cand a venit finalul tragic, s-a constatat ca nimic nu e perfect. Nici chiar imunitatea.

Acasa

Citesc panourile de pe margine
Autostrada nu zice cat mai e pana acasa
Sau macar pana intr-un loc
Destul de mare incat sa nu te intalnesti cu nimeni.
(El zice: acasa-i locul unde te simti cel mai bine)
Dau shoturi de energizant si ma intreb
Cat mai dureza:
200 km, 3 postari, 1 cadere nervoasa.
(El zice: acasa-i locul unde te asteapta cineva)
"Kost' fast nix"
Benzina scade in rezervor-
Ne vom opri candva sa respiram.
Redevenim dintr-o culoare de ochi
Si-o semnatura in pasaport
Oameni.
(El zice: acasa-i locul unde ti-e inima)
"Maxim 3,5 tone"
Eu zic: acasa-i prima iesire de pe autostrada,
Acolo nu te cunoaste nimeni.

Acasa e oriunde fara tine.

Respir (elegia cordonului)

Exista doua tipuri de cordoane: cele care asigura viata si cele care alimenteaza imaginatia.

Va spun drept ca m-am nascut in cele mai banale conditii: legata cu un cordon ombilical de mama si cu o foarfeca indreptandu-se spre mine. Cand mi s-a taiat primul cordon, am fost inclestata in brate: sa nu merg singura, sa nu cad, sa nu urlu si sa nu simt ca ceva lipseste. Lipsea cordonul, care mai tarziu a devenit un lant la chei. Eram legata de usa de la intrare, apartamentul 2 din coltul orasului: la ora 7 se invartea de doua ori spre dreapta, la 13 de doua ori spre stanga, iar uneori ramanea blocata. Asa ma gandeam si eu ca voi ramane legata de o usa, ca voi dormi in fiecare seara in spatele ei si ca atunci cand vor darama blocul ca sa construiasca unul cu si mai multe usi de care sa se lege oamenii, voi ramane blocata pe un metru patrat de moloz si lemn.

Ma uitam la cei care se legeau cu o coarda de bungee si se aruncau in gol. Gandeam: uite oameni care isi leaga singuri cordoanele; uite oameni care sunt platiti sa le lege altora cordoanele. M-as lega de trupul altuia si am sari in gol, doar am facut-o pana acum de atatea ori, doar fara prapastie sub mine. Si am ramas de fiecare data exact ca cei ce sar de pe poduri: fara oxigen, cu greata si, in mod miraculos, intacta in cea mia mare parte.

K zice: iti sta bine parul, si imi scoate agrafa din el; iese din camera si imi desface nodul de siguranta al cordonului. Pasiunea de a desface cordoane va e scrisa in cromozomul Y. Imi leg plovarul stramt in talie si voi desfaceti funda asteptand, ca la un spectacol de teatru, sa se ridice cortina si sa aplaudati. Imi iau corsetul in mana si va oferiti sa il strangeti stramt, desi nu stiti decat sa ii desfaceti funda si sa il priviti cum se prabuseste singur, nod cu nod. Fara toate hainele si bijuteriile in care isi sigileaza pielea, ma intreb daca v-ar mai fascina femeia; fara fundele, sutienele si cantitatea incredibil de mica de material de care are nevoie pentru a sustine ca e decenta. Fara cordonul de siguranta pe care-l infasoara in jurul ei sub forma hainelor nu ar mai fi propriu-zis o femeie, ar fi o revista, o pagina pe internet sau o prostituata. Toate trei sunt de gen feminin, niciuna nu mai are insa cordon de siguranta.

Uneori e inevitabil sa-mi rup singura cordonul, cand ma ascund printre rafturi de carti, raioane cu cesti si iaurturi ca sa nu ma intalesc din nou cu tine. Mi-ai deznodat deja o data cordonul de siguranta, poate a venit timpul sa il rup de tot. Nu am nevoie de sfori care sa imi coordoneze pasii, chiar si in directia opusa. Te las, va las pe toti sa va legati cordoanele de siguranta intre voi pana cand va veti sufoca de atata iubire. Plec spre orase mai calde, cu bulevarde largi si cordoane de siguranta fara termen de valabilitate. Tschüss.

De la/Pentru

Text preluat de pe pagina Anei (http://utterly-absurd.blogspot.com/):

De ce iubim femeile...
“Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles. entru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru sub-ţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii. Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe. Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actriţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în troleibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke. Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor. Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.” -Mircea Cartarescu

Cu speranta ca nu te vei supara pentru preluarea textului, iti spun la final de ce anume te iubesc. Pentru ca esti cea mai rationala persoana dintr-o sala de teatru. Pentru ca atunci cand iti vad buclele, imi amintesc de un citat din "Parfum de femeie" si ma intind peste banca doar ca sa imi infing degetul intr-un carliont. Pentru ca asculti jazz si toate prostiile pe care le spun eu zilnic de la 8 la 14. Pentru ca poti purta corset si ratiune, si ambele sa scoata in evidenta faptul ca esti femeie.